duminică, 31 mai 2009

Epilog


..lucruri rasturnate..
de timpul care ne va face intotdeauna
sa schiopatam..
amintirile exista.. doar ca niste hartii
pe care ne scriem numele..
ca pe o cruce..

te gandesti la viata ta
si nu-i nevoie sa-i vezi fisurile adanci
pentru a-ti da seama ca e insuficienta si ciudata..

melancolia isi aprinde lampile
sub a caror lumina palida..
trupul ingalbeneste ca o fotografie..

gri


te tarasti zilnic prinzandu-ti mainile
de vise, sperante...de o stare sau o persoana..
te impiedici de clepsidre sparte...
si ti-e frica sa te uiti in oglinda..
rugina ti-a contaminat tot sangele..

ii urasti pe toti.
te-au diagnosticat naiv ..
fara a sti lupta dinlauntrul tau..
si ti-e greu sa accepti ca asta e viata..
ca nu se justifica niciodata
pentru lucrurile care ti se intampla...
ca te distruge...
ca-ti fura lucruri si oameni...
fara nici o explicatie..

zmeul tau de fericire a obosit
sa mai alerge impotriva lor..
nu....
...mai ...
......e.....
........timp......

ziduri


cuvinte dureroase..
priviri care ne topesc in pamant
si gesturi care musca din inimi...

urasc..
urasc faptul ca..lumea,oamenii si viata..
se invart si merg inainte..
in cercuri si linii drepte..
dar niciodata inapoi.
ireversibil..
tu nu mai esti .si nu o sa mai fii.

urasc...
urasc sa vorbesc la trecut...
despre sentimente,minciuni nevinovate...
nopti fugite de acasa si dragoste pe fuga...

urasc..
urasc frica de a spune ceea ce cred
cu adevarat despre tine..
varful limbii mi se incalceste...
ce gust ai avut?
...nu prea bun..
vorbele mi se opresc in gat..
imi ating ranile...
si ma uit in gol..
..nu..nu pot
poate maine...
..sau poate niciodata.

teatrul de masti


scena e goala.
luminile s-au stins de mult...
ai vrea sa inchizi ochii si
durerea sa amuteasca in vene...

frica,masti,plasturi pe inima
si un timp ce fuge printre ele..
nu mai vrei..
nu mai stii cine esti..
ti-e teama ca o sa descoperi..
sau ca nu o sa te descoperi niciodata..

ai vrea sa fii si tu o poveste..
el sa te citeasca..
sa te ierte...si sa-si aminteasca de tine
..sa nu mai existe"de ce" si "daca"...

....esti doar un suflet care a visat sa zboare.....

prabusire lucida


cand esti iubit..
suferi mai mult decat
atunci cand nu esti..
ce putere mai poti avea
in fata unei inimi ce ti se deschide?

...mai poti tu ramane cu tine?

orice poveste...


i-ar placea sa discute cu cineva..
dar nu-i nimeni...ea nu este acolo pentru a vorbi..

cu ochii inchisi..
probabil ca iubirea se poate trai si asa
...in modul acesta ingrozitor..

se ineaca in minciuna..
ca sa fenteze trecutul..
sa evite viitorul..

cu fiecare lacrima...isi sapa un nou mormant..

Panther(My Sadness)


Tell them the truth..
Tell them that..I'm defending myself from your clutches..
tell them that my greatest pleasure is planning your destruction..
that..with every passing hour..
i fight with your agression..your existence..your memory..
Tell them that I've wasted all my weapons:
work,music,cigarettes..
friends and words..
I got used to live only in self defence..

This panther is my big sister..
she follows me like
the ocean follows the shore.
Every single minute I watch her passing by..
I'm just condamned to live with this eternal shadow
..that I call MY SADNESS..

a simple question


What will you do
when the sands of time
erase all your beliefs?..
What will you do
when you're left with nothing.,
nothing but yourself...
Could you survive
knowing you'll always be alone?...
or..you'll choose the easy way out
..and kiss the lips of death?..
..and live your eternity as an
unnoticed...
unremembered soul?....

the saddest star.don't cry


When you see the sunrise
Know that it is my love for you
expressed in colours i've never showed
while i was there...with you.
When you feel a gentle breeze
know that it is my soul
coming for one last goodbye..
When you feel the rain..
know that those are my tears of regret
..that your soul has touched mine..
more than i thought it could.
When you hear the wind..
know that it's my pain
which no words could express

When you see my body
..know that my soul has left
and nothing of what loved you
remains..

I'm the saddest star looking at you..
Don't cry at my grave...

todo cuenta.una lluvia de verano


Es tarde.

.. te digo que la vida es sólo un juego de distancia..

detrás de las ventanas que esconden los deseos.


Ahora ,con los labios cerrados..

que miedo inútil..qué vergüenza.

no tener fe para clavar las uñas,

no tener nada más que e las lluvias


..Sin embargo yo daría todo..por no tener

tu

corazón

en mí...

pe fuga...


orasele mari sunt asa triste...
fiecare cauta sa fie fericit..
intr-un fel sau altul...
...iar sansele scad
pe masura ce dorinta creste...

frig


cum se face ca stii atat de putin despre ea?
..ca nu-ti pasa de ceea ce faci.
..si de ce o faci..

de ce ai adus-o in inima ta?
de ce vrei s-o ucizi
..cand numai ideea te inspaimanta?

..nu-i nimic..
toata lumea e mai mult
..sau mai putin ca tine..

trezirea la realitate..


care este diferenta dintre dragoste si obsesie?
..nu te fac amandoua sa stai treaz noaptea...
sa bantui pe strazi..victima propriei inimi?

...dragostea...
e ca ploaia..DISPARE.sau se transforma in gheata..
uneori o vezi..alteori o cauti in zadar
dragostea se EVAPORA...

obsesia..are un gust familiar..
si te insoteste in fiecare secunda..
rasucindu-ti usor cutitul in vis...

cu urme de ceara pe maini..


..un fel de nostalgie..
peste care praful isi face fericit culcusul..

cu pasi mici si nesiguri..
..ma apar cuminte de orice iluzie

...am aflat prea tarziu
ca oamenii sunt singuri si tristi

..inchide ochii..(nu vreau sa ma vezi asa)

dans cu uitarea.alte lumi.


iluziile sterse cu grija din fotografii..
la margine de timp...azi suntem tristi.
cei mai buni ani ai fericirii...ii ating si dispar fara urme...

copii cu buzunarele pline de fluturi candva..
ne-am lasat inimile sa cada pe pragul uitat..

mai sunt cativa pasi.

gaviotas en las playas...



Nadie nos vio esta tristeza..

con alas de pajaro..
algo se va muriendo.
Algo , algo de angustia y de olvido.
..

Aunque este sea el ultimo dolor
..
Eres tu el culpable de este juego sangriento?

sâmbătă, 30 mai 2009

when the sun dies..




this is a poem for those
who know what it is like
to sit up all through the night
with pain worse than living lonely..
like you're the only one alive..

running in the wrong direction..
left to struggle against
this big cosmic joke we like to call "society"
to say hello to people you hate..
to pretend that you didn't cry last night...
to tell them to be strong when ..you're so weak..
to walk into the park and see those happy lovers..

i only wish to find my smile one day..

singur si nevazut


in vreme ce planetele se rotesc maiestuoase..
si cresc galaxiile...
si se dilata dimineata..
inaintezi febril..
purtand cu tine scheletul
ce inca te mai tine drept..
peisaje, ploi si oameni..
ce-ti transforma viitorul in nimic..

o parte din tine pune intrebari..
o alta contraataca..
sporind ambiguitatea nefericirii..

cu un cui infipt in inima..
refuzi sa afli cine va invinge..

regula jocului




Copiii rad in parc..
nu le pasa de "maine"..
pentru ei e doar "acum"
cu strigate si joc...

Copii zambitori ce traiesc
prin vise de vara si nori pufosi...

copii prosti.

Dincolo de "parc" vor cunoaste
minciuna si superficialitatea..
vor cunoaste oameni care ciobesc bucurii
si sugruma vise..

..vor fi devorati pe zi ce trece...

**

...toti suntem frunze in copacul lumii..
genele fiecaruia clipesc in alt ritm..
si nici unul nu respira ca celalalt...
frunze unice dar cu destin cert..

frunze ce se usuca..
..acoperite de ploi si pasi grabiti....
inghitite de timp.

....cui ii pasa daca s-a mai uscat o frunza?

las cosas muertas


me duele el aire..
mi boca reseca el gusto
de la sal de todos los mares..
CaNsAdA...

ha perdido el color y la risa
en un vaso..
se desmaya una flor
OlViDaDa...

mis aguas se coloran de sangre..
no tengo tiempo..
algo se va muriendo..

....hay cosas que no mueren
y otras que nunca vivieron...

..anotimp interior...


curios cum incercam sa uitam prin imbratisari ceea ce nu putem avea..
cum ne alearga prin calcaie fericirea si stupid..tanjim dupa nefericirea de a nu fi destul de nefericiti..
cum cerul isi incendiaza umbrele in sufletul nostru si suntem prea orbi sa vedem..
captivi...in aceeasi poveste...
in care plangi...
....pentru pacatele pe care nu ti le-am daruit inca...

doar putin..de la capat..


cum trec anii…

melancolia imi intoxica fiecare fibra
..imi imbolnaveste sufletul de speranta
desculta prin iarba amintirilor...departe de noi..
imi sangereaza talpile..

clipe, zile, nopţi..

"voi fi aici lângă tine", imi spui
"cheamă-mă când ai nevoie"…


..mai ai mult până ajungi?

quando tu ti sei dimenticato le parole..


una stretta di mano..
cosi piccolo..
ma cosi grande ..da riflettersi nel mare..

...perche la felicita si construice a piccoli pezzi

un amico
.. e colui che conosce la melodie del tuo cuore..

fara curcubeu


e bine cand ploua..
parca esti doar tu cu tristetea ta..
mergi pe nori..cu capul in jos..
si cu fiecare pas te intrebi ..
cum poti suporta sa ierti la nesfarsit?..

sa nu ne iluzionam prea mult


credeam ca avem locuri rezervate ..
de unde sa stiu ca oamenii se aseaza la intamplare?
si mereu cineva lipseste..
am ramas in urma...nu cu mult...doar cativa pasi..

cineva ne-a invatat sa perscurtam cuvintele si acum nu mai stim sa calculam
ce sa facem cu tristetea?s-o adunam..
.. s-o impartim?

de-acum ni se poate inlocui pana si inima cu altceva.
cica ar fi doar o problema tehnica de respingere
...

Letras que forman una palabra


De nuestras manos cayo el tiempo
y este instante es toda nuestra musica...

..como un espejo viejo
tengo la misma sed ausente y la misma fiebre fria

..tendria mucho que decir,
pero aprendi tanto silencio..

cu ochii inchisi si picioarele goale..


...ratacesc printre firimituri de fericire..

.. ma impiedic de
fotografii uitate..
de cineva mult prea grabit...

oare daca as putea sa ma vad prin ochii tai...
as mai fi aici?

que sea ella,no nosotros quien juegue con la tristeza..


..habra un tiempo de lluvia
y un tiempo para los olvidados

para los que no supieron cual era su camino...

ojala haya un tiempo
para los que le dijimos palabras a la noche...

un tiempo para los malditos...

para los desheredados
....que nunca llegaran a nada

..dejemos que la lluvia llore por nosotros..