sa nu ne iluzionam prea mult

credeam ca avem locuri rezervate ..
de unde sa stiu ca oamenii se aseaza la intamplare?
si mereu cineva lipseste..
am ramas in urma...nu cu mult...doar cativa pasi..

cineva ne-a invatat sa perscurtam cuvintele si acum nu mai stim sa calculam
ce sa facem cu tristetea?s-o adunam..
.. s-o impartim?

de-acum ni se poate inlocui pana si inima cu altceva.
cica ar fi doar o problema tehnica de respingere...