curios cum incercam sa uitam prin imbratisari ceea ce nu putem avea..
cum ne alearga prin calcaie fericirea si stupid..tanjim dupa nefericirea de a nu fi destul de nefericiti..
cum cerul isi incendiaza umbrele in sufletul nostru si suntem prea orbi sa vedem..
captivi...in aceeasi poveste...
in care plangi...
....pentru pacatele pe care nu ti le-am daruit inca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu