duminică, 28 iunie 2009
22 de secrete(mai mult sau mai putin)
Acest rezumat nu este disponibil.
Dați clic aici pentru a vedea postarea.
sâmbătă, 27 iunie 2009
R.I.P.
duminică, 21 iunie 2009
bajo todo un sistema de galaxias de años
luni, 8 iunie 2009
in "cadere" libera..spre paradis

candva..
ma prabuseam in rana mea
ca-ntr-o prapastie..
abandonasem zorii..
si totul semana cu
agresiunea unui mutilat
ce-si cauta cioturile..
beat de chin si ura..
acum insa..pielea ta mi-a dat curaj
sa ma revolt impotriva resemnarii..
si sa-mi strig fericirea in plina strada.
e blestemul nostru..
sa cadem in forma de sarut
impotriva amintirii mortii..
imagini

ma sprijin de marginile ranii mele..unghiile inca imi sangereaza.sa nu cad.sa rezist impotriva unei lumi in ruina..sa evit un lesin periculos in valurile ei..
sa rezist impotriva acestor agresiuni ce-mi mutileaza visele si-mi transforma prezentul in rana si viitorul intr-un ras sinistru de nebun..
trebuie sa ma feresc de lacrimi...caci in adancul lor nu se poate insamanta nimic..
sa-ti ascult bataile inimii ca pe un urlet ce-mi daruie universul..si sa sting torta cu care ai aprins prima nefericire..
sa rezist cu incapatanare..asta e unica solutie
vineri, 5 iunie 2009
album nou placebo:)
joi, 4 iunie 2009

Nu esti decat un copil ratacit
intr-o prea complcata si apasatoare
lume de adulti..
Tragi d fiecare secunda sperand ca..
poate mrejele ei nu te vor prinde..
Te ingrozeste ideea ca vei fi si tu ca ei..
ca nu vei mai avea timp si vise
ca vei uita cine ai fost si
ca nu vei sti niciodata ce ai sa devii..
unde ai sa ajungi..
cat ai sa iubesti...cat ai sa fii iubit..
Usor..cu fiecare nou apus..
pierzi cate-o frantura de lumina
si esti trist caci
nu ai cum opri
ploaia ce-ti inunda fiinta..
stergand cu ea copilul ce ai fost...
Degeaba ai vrea sa te mai joci
sau sa cauti alinare..
umbra ei o sa te inunde...
iar ghearele-i te vor sfasia..
atunci vei fi si tu MATUR..
lumea e un lucru vag..

Cercetezi curios perversa sfera
a ceasului din perete
ce-ti sterge clipa..si trupul..
asasinand universul...
Inchini un pahar cu umbra ta..
si-ti amintesti tot ce ai ai trait...
si tot ce ai murit..
Te cauti cu graba pe tine insuti
in patul agoniei si
realizezi ca esti dator
fata de durere,fata de fericire,fata de tot..
ca esti obligat sa numesti semeni
niste mamifere mai rele decat fiarele..
si sa numesti viata..
Un UrAgAn De EnIgMe Si RuGiNa...
in "cadere" libera..spre paradis

candva..
ma prabuseam in rana mea
ca-ntr-o prapastie..
abandonasem zorii..
si totul semana cu
agresiunea unui mutilat
ce-si cauta cioturile..
beat de chin si ura..
acum insa..pielea ta mi-a dat curaj
sa ma revolt impotriva resemnarii..
si sa-mi strig fericirea in plina strada.
e blestemul nostru..
sa cadem in forma de sarut
impotriva amintirii mortii..
anatomia sufletului

Ma indoiesc,protestez cu mandrie,judec
urlu..poate e doar ura ce vorbeste prin glasul meu..
Ma desprind de vise ca si cum
m-as naste din nou..
dintr-o placenta cenusie,bolnava..
Fugind de mine insumi..imi infig
lumea in stomac ca pe un cutit..
si cad intr-o prapastie..
in care frica nu mai poate face nimic.
purtand cu mine o speranta
ce ma sfasie tacut..
n-am decat sa astept acel "ceva" misterios si crud
ce vine spre mine mult prea rapid..
si dintr-o data..parca tot scheletul
mi s-ar spanzura de frunte..
copil refuzat de copilarie

Teatrul de masti a ars intr-o dimineata mohorata de primavara.A ars inabusit cum gemea sufletul copilului prea repede devenit adult,prefacand mastile in cenusa...Doar numele lor...ce nu putusera arde..au cazut in tarana frante si golite de sens..
In dimineata aceea,o fetita coborase pe plaja pustie,se jucase putina vreme ingenuncheata langa mare,apoi se ridicase si plecase lasand in urma o movilita de nisip umed cu o pana de pescarus infipta in mijloc,ca penele rituale ale mormintelor indienilor..
Copila plecase fara sa intoarca privirea.Pe cand se indeparta de-a lungul tarmului,in lumina cetoasa a diminetii,silueta ei incepea sa semene din ce in ce mai mult cu cea a unei femei ce mergea incet,din ce in ce mai incet pe masura ce distanta crestea...de parca mormantul de aripi frante ar fi chemat-o inapoi..
Dar drumul era fara intoarcere,caci ceea ce a fost ingropat odata nu mai poate invia,iar copila imbatranea cu fiecare pas ce o ducea mai departe de ceea ce ii murise acolo,parand din ce in ce mai obosita si impovorata..
viata dincolo de moralitate,societate,prejudecati

viata trebuie sa fie adorata si pretuita in amestecul ei alternant de fericire ,indoieli,lacrimi si vise..
este o doar lunga agonie cu un scop precis si indestructibil..un lant greu de pasiuni si eforturi..
n-avem timp sa judecam...iar salvarea noastra sta intr-o ecuatie p care mintea umana n-o poate inca rezolva..
unii-si ma refer aici la sublimii sinucigasi-vad viata doar ca pe o piesa de teatru prea obositoare prin luminile si umbrele ei si printr-un act de libertate extrema o parasesc fara zgomot..cu precizie..
..de ce sa-i acuzam de lasitate..nu sunt ei oare niste cavaleri desavarsiti si curajosi?in fond,ce zone,ce ne-nsemnata fibra din univers se sfarma cand aceste capete tumultoase se hotarasc sa se indeparteze cativa metri mai jos pulverizandu-se in nu-ul materiei ?
apoi e iubirea..ca singura cale de a gasi mister si infinit intr-o faptura finita si constransa de pieire..
iubirea este o culme..iar sexualitatea nu-i rapeste nici din inalt si nici din frumusete..asa ca nu mai judecati cu ochii si prin prisma normelor morale..
unicul vostru 'blestem" este sa fiti liberi..asa ca..fiti liberi sa va ascultati inima..
ca sa nu va treziti intr-o zi ca viata voastra e doar o suma de ocazii pierdute ..
fara masca

indepartez un trecut dureros
si mult prea ciudat..
ca pe o haina veche..
sunt destramata de o nostalgie
la fel ca si mine...
necunoscuta..fara nume..fara loc.
ratacind prin lumea ratacita..
si ascultand o muzica
ce-si dezlantuie furtuna..
zgariindu-mi suav..unul cate unul..
fiecare nerv..
nu ma simt legata de nimic si..
nu reusesc sa ma inteleg..
pur si simplu trista...ca un zid
inaltat pe jumatate..
aripi de imprumut

..pentru ca asta e fericirea..zbor cu aripi d imprumut.. cea mai dulce nesiguranta..
un joc nesfarsit in care ne antrenam..ne amagim..ne inaltam ..cadem..
fericirea adevarata e totdeauna o clipa..cu amintirea ei proaspata in suflet..mai multa n-ar putea indura firea omului care,deseori,intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta,nici macar sa se apropie de ea..
deci...ce mai ramne de facut acum?
...arunca haina de indiferenta si amageste-te un pic...spera la clipa ta de fericire absoluta..
..iubeste...iubeste cu fiecare firicel din tine...cu ultima picatura de sange din tine...cu nimicul care esti pentru lume..
iubeste si asuma-ti riscul ca s-ar putea sa pierzi..
cu pasi de copil si aripi noi..cauta fericirea..
o inima plina intr-o lume vida...
acea lume(...tu si eu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)