candva..
ma prabuseam in rana mea
ca-ntr-o prapastie..
abandonasem zorii..
si totul semana cu
agresiunea unui mutilat
ce-si cauta cioturile..
beat de chin si ura..
acum insa..pielea ta mi-a dat curaj
sa ma revolt impotriva resemnarii..
si sa-mi strig fericirea in plina strada.
e blestemul nostru..
sa cadem in forma de sarut
impotriva amintirii mortii..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu