Ma indoiesc,protestez cu mandrie,judec
urlu..poate e doar ura ce vorbeste prin glasul meu..
Ma desprind de vise ca si cum
m-as naste din nou..
dintr-o placenta cenusie,bolnava..
Fugind de mine insumi..imi infig
lumea in stomac ca pe un cutit..
si cad intr-o prapastie..
in care frica nu mai poate face nimic.
purtand cu mine o speranta
ce ma sfasie tacut..
n-am decat sa astept acel "ceva" misterios si crud
ce vine spre mine mult prea rapid..
si dintr-o data..parca tot scheletul
mi s-ar spanzura de frunte..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu